Când vorbim despre cei din jurul nostru, nu simţim nici un fel de disconfort. Dar când vorbim despre propria persoană, de ce este atât de greu să decidem ce este bun şi ce este rău pentru noi? Într-o lume unde fiecare are grijă doar de interesele proprii, eu încerc să îi ajut întâi pe cei din jurul meu. Din fericire, unele lucruri nu vor fi niciodată cumpărate. Cum e speranţa unei vieţi mai bune şi dragostea adevărată.
Cele mai grele decizii in viaţă te apasă atunci când te aştepţi mai puţin. Cheia rezolvării problemelor noastre se află de cele mai multe ori chiar în faţa noastră, dar nu mulţi au puterea să o şi vadă. E invizibilă şi greu de găsit, dar nu e nici o misiune imposibilă. De aceea alegem să ne sfătuim cu prietenii şi familia despre ce ar fi mai bine de făcut în situaţia de faţă. NU! Niciodată să nu faceţi aşa ceva. Prietenii, păi. Ei ar putea fi divizaţi în două grupuri, şi apoi în alte două grupuri şi tot aşa până la ultimul prieten, care nici el nu e prieten de fapt. Pe de altă parte, familia a jucat dintotdeauna cel mai important rol din viaţa noastră. Dar asta nu înseamnă că ai au dreptul să decidă pentru noi în viaţă.
Bunica îmi spunea mereu: „Cum îţi aşterni – aşa o să dormi”. 
Deci cred că e mai bine să alegi tu ce vrei să faci pe viitor, chiar dacă ai acel feeling cum că nu faci ceea ce trebuie. Dacă se dovedeşte a fi un eşec, nu totul e pierdut. Întotdeauna învăţăm, chiar şi din greşeli. Iar dacă totul va fi bine, perfect. Mereu ai o satisfacţie enormă când spui: „Ştiam eu că am avut dreptate!”
Chiar dacă unii dintre noi dau impresia că trăiesc într-o lume aparent perfectă, noi ceilalţi mai avem nevoie şi de momentele noastre de singurătate. Deciziile bune în viaţă ar putea să-ţi creioneze viitorul în culorile curcubeului şi poate vei trăi până la adânci bătrâneţi. Dar viaţa noastră nu e un film romance şi noi ştim cu toţii că nu exista acel happy ending. Cel puţin, nu în momentul de faţă. Deciziile proaste pe care le luăm, în schimb, ar putea să-ţi schimbe perspectiva asupra viitorului şi stima de sine. Şi noi nu vrem asta pentru noi. Întotdeauna îmi spun că eu sunt şi voi fi cea mai importantă persoană. Dacă nu am eu grijă de mine, cine va avea? Dacă nu le arăt oamenilor din jurul meu că mă respect pe mine, în primul rând, ei cum vor putea învăţa ce înseamnă respectul?
Este important să ai self esteem. Şi dacă îţi lipseşte, îţi poţi lua la revedere de la viitoarea ta viaţă de Hollywood. Nu se va întâmpla niciodată.
Viaţa noastră e ca o lumânare aprinsă în mijlocul unei furtuni. Niciodată nu vei şti ce se va întâmpla în continuare, dar zâmbeşti. Poate furtuna se va opri. Dacă nu se va opri, ai rezolvarea în buzunar.
Poate fi o brichetă sau o idee de un milion de dolari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu